O inductanţă ideală este un dipol care poate înmagazina energia prin intermediul unui câmp magnetic. Ea este realizată dintr-un anumit număr de spire de material bun conductor electric, care, cel mai adesea, înconjoară un circuit din material feromagnetic (bun conductor al câmpului magnetic), a cărui funcţie este de a concentra liniile de câmp magnetic induse de curentul ce parcurge bobina.

O inductanţă este caracterizată de inductivitatea proprie L, care depinde de numărul de spire N şi de reluctanţa magnetică a circuitului magnetic , conform relaţiei:

Simbolul unei inductanţe şi sensurile de referinţă ale tensiunii şi curentului (convenţia pentru receptor) sunt:

 

Figura 8 - Reprezentarea simbolică a inductanţei şi sensurile de referinţă

Unitatea de măsură a inductivităţii proprii L a unei inductivităţi este Henry ( ) şi, ţinând cont de expresia anterioară, este intrinsec, pozitivă.

În cazul în care elementul este în repaus, tensiunea la bornele unei inductanţe este direct proporţională cu derivata în raport cu timpul a curentului ce o parcurge, multiplicată cu L:

O primă observaţie ce se poate face, cu referire la expresia de mai sus, este că, în cazul în care curentul este constant în timp, tensiunea la bornele unei inductanţe este nulă. Aceasta corespunde situaţiei atingerii regimului permanent într-un circuit alimentat în curent continuu (DC); în această situaţie, o inductanţă este echivalentă cu un conductor perfect (scurt-circuit), deoarece .

În ceea ce priveşte puterea la bornele unei inductanţe, se poate scrie:

Spre deosebire de expresia puterii la bornele unui rezistor, semnul puterii la bornele unei inductanţe, depinde de semnele curentului ce o parcurge şi al derivatei acestuia în raport cu timpul; aceasta înseamnă că o inductanţă poate absorbi sau furniza energie.

Energia care parcurge inductanţa se poate calcula:

în care este energia înmagazinată la momentul .

Considerând sensurile de referinţă ale tensiunii şi curentului corespunzătoare convenţiei pentru receptor, se observă:

•  dacă (curentul şi derivata lui au acelaşi semn), inductanţa absoarbe energie, crescând energia înmagazinată;

•  dacă (curentul şi derivata lui au semne diferite), inductanţa furnizează energie, restituind energia înmagazinată.