O sursă ideală, independentă de tensiune este un dipol ce are capacitatea de a impune o diferenţă de potenţial între bornele sale, indiferent de curentul ce o străbate.

Ecuaţia ce caracterizează o sursă ideală de tensiune este:

unde, în general, se numeşte forţa electromotoare a sursei.

În cazul unei surse de tensiune continuă (DC în engleză), are o valoare constantă.

Figura 1 - Exemple de surse de tensiune continuă

Cele mai utilizate simboluri utilizate pentru reprezentarea unei surse de tensiune sunt:

Figura 2 - Simboluri al surselor de tensiune

Când se conectează o sursă de tensiune cu un alt element pasiv, se stabileşte un circuit pe care circulă curentul .

Figura 3 - Sursă ideală de tensiune ce alimentează un element pasiv

Curentul pe care îl furnizează sursa, depinde de elementele pe care le alimentează:

• o sursă de tensiune poate fi lăsată în circuit deschis, respectiv fără nici o conexiune la bornele sale. În acest caz, curentul pe care îl furnizează este nul şi în consecinţă, şi puterea pe care o furnizează;

• terminalele unei surse ideale de tensiune nu pot fi legate între ele printr-un conductor ideal (scurt-circuita), deoarece, această situaţie corespunde anulării tensiunii generatorului; în timp ce o sursă de tensiune înseamnă , un scurt-circuit înseamnă

• două surse de tensiune pot fi legate în paralel, doar dacă forţele electromotoare sunt egale; astfel, cu Teorema a II-a a lui Kirchhoff se obţine , ceea ce conduce la concluzia că cele două forţe electromotoare sunt egale.

Figura 4 - Sursă ideală de tensiune în gol, în scurt-circuit şi două surse de tensiune în paralel