Un condensator este un dipol care poate înmagazina energie electrică, prin intermediul unui câmp electric.

Un condensator este caracterizat de capacitatea C, care depinde de constanta dielectrică a materialului izolant (permitivitatea electrică), de suprafaţa plăcilor conductoare A şi de distanţa d, dintre acestea, conform relaţiei:

Simbolul unui condensator şi sensurile de referinţă ale tensiunii şi curentului (convenţia pentru receptor) sunt:

 

Figura 9 - Reprezentarea simbolică a condensatorului şi sensurile de referinţă

Unitatea de măsură a capacităţii C a unui condensator este Farad ( ) şi, ţinând cont de expresia anterioară, este intrinsec, pozitivă.

În cazul în care elementul este în repaus, curentul ce parcurge un condensator este direct proporţional cu derivata în raport cu timpul a tensiunii la bornele sale, multiplicată cu C:

Similar inductanţei, o primă observaţie ce se poate face, cu referire la expresia de mai sus, este că, în cazul în care tensiunea este constantă în timp, curentul ce îl parcurge este nul. Aceasta corespunde situaţiei atingerii regimului permanent într-un circuit alimentat în curent continuu (DC); în această situaţie, un condensator este echivalent cu un circuit deschis, deoarece .

În ceea ce priveşte puterea la bornele unui condensator, se poate scrie:

Similar unei inductanţe, semnul puterii la bornele unui condensator depinde de semnele tensiunii şi ale derivatei acesteia; aceasta înseamnă că un condensator poate absorbi sau furniza energie.

Energia care parcurge condensatorul se poate calcula:

,

în care este energia înmagazinată la momentul .

Considerând sensurile de referinţă ale tensiunii şi curentului corespunzătoare convenţiei pentru receptor, se observă:

•  dacă (tensiunea la borne şi derivata sa au acelaşi semn), condensatorul absoarbe energie, crescând energia înmagazinată;

•  dacă (tensiunea la borne şi derivata sa au semne diferite), condensatorul furnizează energie, restituind energia înmagazinată.