Generic, există două moduri de control vectorial a motorului asincron:

• Controlul vectorial prin măsurarea directă a fluxului rotoric (Fig. 1) propusă de F. Blaschke:

Semnalul corespunzător fluxului măsurat în întrefier este introdus ca reacţie în regulator şi utilizat pentru decuplarea compontelor curentului statoric care produce cuplul, de componentele fluxului.

Figura 1. Schema generică a reglării vectoriale prin metoda directă

Avantaje:

- cea mai precisă metodă disponibilă de reglare cu orientare după câmp;

- utilizează măsurarea directă a fluxului în întrefier (senzori Hall, bobine de explorare sau alte tehnici de măsurare a fluxului;

- utilizând o buclă de reglare şi măsurarea directă a variabilelor reglate este practic insensibilă la variaţia parametrilor motorului.

Dezavantaje:

- cost ridicat;

- necesitatea măsurării cu precizie a fluxului.

 

• Controlul vectorial prin determinarea indirectă a fluxului rotoric (Fig. 2) propusă de K. Hasse:

Fluxul rotoric este calculat din vectorul curentului statoric, vectorul tensiunii şi/sau viteza rotorului şi apoi semnalul obţinut este introdus în regulator.

Figura 2. Schema generică a reglării vectoriale prin metoda indirectă

Avantaje:

- preţ de cost mai redus;

- nu are probleme esenţiale la viteze mici de funcţionare a motorului (apropiate de zero).

 

Dezavantaje:

- metoda este sensibilă la erorile parametrilor;

- rezistenţa rotorului, inductivitatea de scăpări a rotorului şi inductivitatea de magnetizare trebuie să fie cunoscute cu exactitate pentru a obţine performanţe echivalente cu metoda directă de măsurare a fluxului;

- parametrii motorului se modifică în limite largi în funcţie de temperatură, frecvenţă şi amplitudinea curentului.