Pentru alegerea metodei de reglare a vitezei se consideră cunoscută caracteristica statică a maşinii de lucru Ms =f( Ω ). Se calculează viteza Ωnat la care ar funcţiona acţionarea pe caracteristica mecanică naturală a motorului asincron şi se compară cu viteza Ωs impusă prin procesul tehnologic.
Dacă Ωnat> Ωs se va adopta una dintre urmatoărele metode:
modificarea amplitudinii tensiunii de alimentare dacă ;
modificarea numarului de perechi de poli dacă ;
modificarea impedanţei circuitului rotoric (rezistenţa sau reactanţa) dacă
;
introducerea unei tensiuni auxiliare în circuitul rotoric dacă , iar tensiunea nominală a motorului este mai mare de 380 V;
alimentarea motorului de la un convertor static dacă .
Principial se pot adopta şi alte metode (ex. cuplarea în cascadă a două motoare asincrone), dar acestea sunt cazuri particulare pentru a căror aplicare trebuie facută o analiză specială.
Dacă Ωnat< Ωs se va adopta una dintre urmatoarele soluţii:
se alege un motor cu turaţia de sincronism mai mare;
modificarea numărului de perechi de poli dacă
;
modificarea frecvenţei tensiunii de alimentare;
introducerea unei tensiuni auxiliare în circuitul rotoric.