Alegerea metodei se face în funcţie de tipul constructiv al motorului, de performanţele tehnice cerute (limitarea vitezei, oprirea acţionării, oprirea şi reversarea de sens), respectiv în funcţie de aspectele economice.
În practică se utilizează una dintre următoarele metode:
• frânarea recuperativă, dacă se cere limitarea vitezei acţionării prin recuperarea energiei cinetice sau potenţiale a maşinii de lucru;
• frânarea contracurent, dacă se cere oprirea acţionării, reversarea sensului de rotaţie a motorului, iar motorul este cu rotorul bobinat;
• frânarea dinamică sau frânarea în regim de generator sincron, dacă motorul este cu rotorul în scurtcircuit şi nu se cere reversarea de sens din mişcare;
• frânarea prin alimentare nesimetrică, nu mai este utilizată ca atare, dar poate să apară în practică prin întreruperea accidentală a unei faze.
