Amplitudinea şi poziţia fazorului fluxului statoric nu pot fi controlate decât prin intermediul tensiunii statorice, de alimentare.
Motorul, fiind însă alimentat de la un invertor trifazat de tensiune, ce nu poate avea (datorită funcţionării în comutaţie a contactelor) decât 8 stări distincte, rezultă că fazorul tensiunii statorice
,
nu poate ocupa decât 8 poziţii (figura 3).
Figura 3
Menţinerea (aproximativ) constantă a amplitudinii fluxului statoric şi controlul vitezei acestuia, nu se pot realiza decât prin alegerea corespunzătoare a uneia din cele 8 topologii. Starea selectată depinde de tendinţele necesare de evoluţie, atât ale amplitudinii fluxului, cât şi ale cuplului electromagnetic.
Existând două topologii pentru care se obţine fazorul nul (starea 0: KA = KB = KC = OFF şi starea 7: KA = KB = KC = ON), alegerea uneia dintre ele depinde de starea actuală a invertorului, astfel încât trecerea în starea nulă să se realizeze comandând comutaţia a cât mai puţine contacte.
