Conform principiului de funcţionare a maşinii asincrone, cuplul dezvoltat de aceasta este cu atât mai mare, cu cât alunecarea

este mai mare, respectiv diferenţa între viteza câmpului învârtitor w₀ şi viteza mecanică a rotorului w_r, este mai mare.

Comanda directă a cuplului constă, principial, în comandarea vitezei de avansare a fazorului fluxului statoric (care este chiar viteza câmpului învârtitor w₀), respectiv a poziţiei viitoare a acestuia, cunoscându-se poziţia curentă, în funcţie de cuplul pe care motorul trebuie să îl dezvolte.

Există astfel, trei situaţii posibile:

• cuplul dezvoltat este prea mic: fazorul fluxului trebuie să avanseze (figura 1a)
• cuplul dezvoltat este suficient: fazorul fluxului trebuie să îşi păstreze poziţia (figura 1b)
• cuplu dezvoltat este prea mare: fazorul fluxului trebuie să fie reculeze (figura 1c)

 

Figura 1

 

În acelaşi timp, trebuie ca valoarea fluxului să fie menţinută constantă (pentru un anumit regim de funcţionare). Aceasta înseamnă că vârful fazorului fluxului trebuie să descrie un cerc cu raza egală cu valoarea necesară a fluxului (figura 2).

Figura 2

Fazorul fluxului statoric va parcurge acest cerc cu viteză variabilă, în funcţie de cuplul solicitat.