În cazul comenzii cu undă plină, tensiunea sau tensiunile de ieşire sunt generate prin comutarea contactelor braţelor cu frecvenţa necesară la ieşire.
Pentru fiecare braţ se menţine succesiv Kj ON, apoi K¢j ON, durata intervalelor fiind egală cu jumătate din perioada T (T= 1/f), corespunzătoare frecvenţei dorite ale tensiunilor de ieşire. Obţinem astfel pentru potenţialul Vj, o formă de undă alternativă, cu pulsuri de amplitudine U/2 şi de perioadă T (figura 1).
Figura 1
