Lucrul produs de trecerea sarcinilor prin element, se traduce printr-o diferenţă de potenţial între bornele elementului.
Absorbirea de către element a unei energii electrice de un Joule (1 J), datorată trecerii unei sarcini de un Coulomb (1 Cb) de la A la B, se datorează unei diferenţe de potenţial 
de un volt, măsurată între A şi B (potenţialul 
al bornei A, este cu 1 V mai mare decât potenţialul 
, al bornei B).
Figura 4: Diferenţa de potenţial măsurată între borna A şi borna B
Dacă elementul furnizează energia electrică de un Joule (1 J), ca urmare a trecerii unei sarcin de un Coulomb (1 Cb) de la A la B, aceasta se datorează unei diferenţe de potenţial de un volt, măsurată între B şi A (potenţialul al bornei A, este mai mic cu 1 V decât cel al bornei B, ).
Figura 5: Diferenţa de potenţial măsurată între borna B şi borna A
În concluzie, în cazul absorbirii de energie, potenţialul bornei de intrare a curentului, este mai mare decât cel al bornei de ieşire. În cazul în care dipolul furnizează energie, potenţialul bornei de intrare a curentului este mai mic decât cel al bornei de ieşire.
Diferenţa de potenţial ce există între bornele unui dipol, se mai numeşte tensiune la bornele acelui element. Sensul de referinţă a acestei tensiuni se poate alege oricum: dacă potenţialul bornei "+" este efectiv mai mare decât cel al bornei "-", tensiunea este pozitivă; dacă este mai mic, atunci tensiunea este negativă.
Figura 6: Tensiunea la bornele unui dipol
