Electromagnetismul este prezent în mod natural în natură: electricitate statică, fenomene de magnetizare, fulgerul.... Fenomenele corespunzătoare pot fi descrise cu ajutorul ecuaţiilor cu derivate parţiale - ecuaţiile lui Maxwell - ce se pot dovedi a fi dificil de rezolvat, deoarece este necesară utilizarea metodelor numerice (cum ar fi metodele cu elemente finite).
Dispozitivele electrice artificiale sunt concepute de către om, astfel încât comportamentul lor să fie mult mai simplu. Ele pot fi, în general, caracterizate de curenţii electrici care circulă prin bornele sale şi de diferenţele de potenţial măsurate între acestea.
Diferenţa de potenţial (sau tensiunea) 
între borna 
şi borna 
se măsoară cu ajutorul unui voltmetru. Ea se exprimă în volţi (simbol: V). Curentul 
care intră (sau iese, în funcţie de convenţia de semne aleasă) în borna 
se măsoară cu ajutorul unui ampermetru. El se exprimă în amperi (simbol: A).
În acest context, componentele electrice cele mai simple, sunt dipolii. Cea mai mare parte a multipolilor se pot descompune, dealtfel, în dipoli elementari.
Un dipol este caracterizat de curentul care îl parcurge şi de tensiunea 
la bornele sale.
