Este o metodă de pornire simplă care necesită un aparataj de comandă minimal. Limitele de aplicare sunt legate de puterea instalată a reţelei, curentul solicitat în momentul iniţial al pornirii şi perturbarea altor consumatori, valoarea cuplului static.

Figura 1

Determinarea parametrilor pentru pornirea prin cuplare directă la reţea presupune:

a) calculul cuplului de pornire dezvoltat de motor:

Pentru ca pornirea să poată fi realizată, atunci M_p>M_s ( Ω =0).

b) calculul curentului de pornire, dacă se cunosc toţi parametrii electromagnetici;

c) calculul timpului de pornire. Acesta poate fi aproximat sau calculat în mai multe variante în funcţie de ipotezele simplificatoarele considerate.

- neglijând fenomenele tranzitorii electromagnetice, considerând că M_s=0 şi admiţând că regimul tranzitoriu mecanic se încheie după 3-4 constante de timp specifice atunci:

t_p=(3-4)T_M

J - momentul de inerţie total al acţionării (motor + maşină de lucru)

- neglijând fenomenele tranzitorii electromagnetice, considerând că M_s=0 şi admiţând că în timpul pornirii cuplul dezvoltat de motor urmăreşte caracteristica statică, timpul de pornire se determină prin integrarea ecuaţiei mişcării.

unde:

ţinând seama că Ω = Ω₀ (1-s), se obţin:

Explicitând diferenţiala timpului şi integrând de la s_in la s_fin se obţine:

Respectiv:

În procesul de pornire s_in=1, iar pentru alunecarea finală se adoptă valoarea s_fin=0,01. Rezultă astfel, pentru timpul de pornire în gol, relaţia: