Este o metodă de pornire simplă care necesită un aparataj de comandă minimal. Limitele de aplicare sunt legate de puterea instalată a reţelei, curentul solicitat în momentul iniţial al pornirii şi perturbarea altor consumatori, valoarea cuplului static.
Determinarea parametrilor pentru pornirea prin cuplare directă la reţea presupune:
a) calculul cuplului de pornire dezvoltat de motor:
Pentru ca pornirea să poată fi realizată, atunci Mp>Ms ( Ω =0).
b) calculul curentului de pornire, dacă se cunosc toţi parametrii electromagnetici;
c) calculul timpului de pornire. Acesta poate fi aproximat sau calculat în mai multe variante în funcţie de ipotezele simplificatoarele considerate.
- neglijând fenomenele tranzitorii electromagnetice, considerând că Ms=0 şi admiţând că regimul tranzitoriu mecanic se încheie după 3-4 constante de timp specifice atunci:
tp=(3-4)TM
J - momentul de inerţie total al acţionării (motor + maşină de lucru)
- neglijând fenomenele tranzitorii electromagnetice, considerând că Ms=0 şi admiţând că în timpul pornirii cuplul dezvoltat de motor urmăreşte caracteristica statică, timpul de pornire se determină prin integrarea ecuaţiei mişcării.
unde:
ţinând seama că Ω = Ω0 (1-s), se obţin:
Explicitând diferenţiala timpului şi integrând de la sin la sfin se obţine:
Respectiv:
În procesul de pornire sin=1, iar pentru alunecarea finală se adoptă valoarea sfin=0,01. Rezultă astfel, pentru timpul de pornire în gol, relaţia: