O suprafaţă expusă la Soare, primeşte, la un moment dat, un flux de energie din radiaţia solară ce se exprimă în W/m² (putere pe unitate de suprafaţă). Acest flux depinde de ora zilei, de trecerea norilor… La finalul unei zile, acest flux a produs o anumită cantitate de energie zilnică, ce este proporţională cu integrala radiaţiei solare, fiind exprimată în Wh/m² pe zi, fiind deci produsul dintre radiaţie şi timp. Cum radiaţia solară instantanee este variabilă, energia zilnică se obţine calculând integrala curbei radiaţiei în funcţie de timp.
Datorită staţiilor meteorologice, se dispune de multe date statistice. Acestea sunt date globale zilnice, care servesc la dimensionarea sistemelor fotoelectrice.
Pentru o expunere fără umbre, se poate realiza o dimensionare destul de precisă, utilizând doar 12 valori ale radiaţiei solare, câte una pentru fiecare lună a anului.
Pentru o dimensionare mai rapidă, se poate utiliza valoarea cea mai mică pe durata de funcţionare a aplicaţiei. În Franţa, de exemplu, pentru o utilizare anuală, se poate utiliza valoarea lunii decembrie, care este, în general, cea mai mică. Din contră, pentru o utilizare estivală, de exemplu între mai şi septembrie, se va utiliza valoarea lunii mai.
