Variaţia vitezei vântului v, în funcţie de înălţimea h
- viteza [m/s] la nivelul solului (h = 0)
α - coeficient caracteristic locaţiei, α = 0,1 ÷ 0,4
Coeficientul de putere (de performanţă) Cp
Energia vântului este în fapt, energia cinetică recuperabilă a aerului, ce traversează suprafaţa S. Puterea asociată acestei energii cinetice este:
,
în care ρ este densitatea aerului.
Totuşi, această putere nu poate fi recuperată în totalitate, deoarece o parte este necesară pentru evacuarea aerului care a efectuat lucru mecanic asupra palelor turbinei. Se introduce coeficientul de putere (de performanţă) al turbine Cp, rezultând puterea mecanică la arborele turbinei:
,
în care
v - viteza vântului [m/s];
ρ ≈ 1,25 kg/m³, densitatea aerului, în condiţii normale de temperatură şi presiune, la nivelul mării;
S: suprafaţa [m²] acoperită de palele turbinei.
Coeficientul Cp caracterizează randamentul turbinei eoliene. El poate fi exprimat şi ca:
Cuplul ML produs de turbină
Se defineşte coeficientul de cuplu CΓ:
Limita lui Betz
Coeficientul de putere a fost introdus în cadrul teoriei lui Betz. Limita lui Betz indică energia maximă ce poate fi recuperată, chiar şi de cele mai performante eoliene - bipale sau tripale, cu ax orizontal. Aceasta nu poate fi decât 59% din energia vântului, ceea ce înseamnă că Cp max (teoretic) este 0,59. Pentru o eoliană reală, Cp este cel mult 0,3 ÷ 0,4.
Teoria lui Betz modelează trecerea aerului prin palele turbine, printr-un tub de flux de aer cu vitezele:
V1 - viteza vântului înainte de turbină;
V - viteza vântului în dreptul palelor eolienei; este de ordinul a câţiva m/s (~ 10 m/s);
V2 - viteza vântului după preluarea energiei cinetice de către palele eolienei.
Se consideră că vitezele sunt paralele cu axul turbinei eoliene, existând relaţiile V1 > V > V2.
Observaţie: Se poate determina valoarea lui Cp max, printr-o analiză a puterilor, ştiind că:
- pe de o parte, puterea recuperabilă de către o eoliană este o consecinţă a variaţei energie cinetice a vântului:
- pe de altă parte, efortul care se exercită asupra eolienei, determină puterea Pefort. Cunoscând forţa exercitată de vânt , exprimând puterea în funcţie de lucrul mecanic efectuat de forţa vântului, rezultă:
Pefort corespunde puterii absorbite de rotorul turbinei, respectiv puterea mecanică furnizată de aero-motor.
Raportul de viteză λ
Se defineşte λ - raportul de avans, sau parametrul de rapiditate sau viteza specifică, sau raport de viteză la capătul palei (în engleză "tip-speed ratio") - ca fiind raportul dintre viteza tangenţială a capătului palelor şi viteza vântului:
,
în care
R - raza palelor [m];
- viteza unghiulară a rotorului turbinei eoliene [rad-sec];
V - viteza vântului [m/s].
Pentru a avea o imagine asupra ordinului de mărime: dacă λ < 3, eoliana se consideră ca fiind lentă, dacă λ > 3, eoliana se consideră ca fiind rapidă.
Curba , specifică fiecărei eoliene, permite clasificarea diferitelor tipuri de eoliene.
În afara eforturilor aerodinamice datorate vântului, trebuie să se mai ţină seama de eforturile inerţiale şi elastice datorate mişcării palelor: bătaie, flexiune, torsiune. Mai există, de asemenea, efecte ale vitezei vântului, ale scurgerii acestuia, ale gradientului de vânt.
Toate aceste eforturi sunt exercitate asupra palelor şi transmise apoi butucului şi pilonului.
Parametrii ce caracterizează rotorul unei turbine eoliene sunt:
- randamentul aeromotorului;
- densitatea aerului [kg/m³];
- numărul de pale;
- diametrul palelor [m];
- pasul elicei;
- suprafaţa acoperită [m²];
- înclinarea palelor;
- înălţimea pilonului [m];
- viteza nominală a vântului [m/s];
- turaţia nominală a rotorului [rot/min].
Bilanţul de puteri:
ηaero-motor = ηturbină
Pmax mecanică furnizată aero-motorului |
Pelectrică |