Sistemele de producere a energiei fotoelectrice, conectate la reţea, sunt rezultatul tendinţei de descentralizare a reţelelor electrice. Energia este produsă mai aproape de locul unde se consumă şi nu numai în termocentrale sau hidrocentrale mari.

În timp, sistemele conectate, vor reduce necesitatea creşterii capacităţii liniilor de transport şi distribuţie. Un sistem conectat la reţea asigură necesarul local de energie electrică, iar eventualul excedent îl debitează în reţea; acest transfer, elimină necesitatea achiziţionării şi întreţinerii bateriilor de acumulatoare.

Sistemele mai mari presupun un invertor de putere mare ce poate fi conectat la mai multe panouri (ca în cazul sistemelor neconectate la reţea). Curentul continuu este transformat în curent alternativ, sincronizat cu reţeaua. Aceasta se comportă ca o baterie de acumulatori fără limită de capacitate.

Cea mai mare parte a costului unui sistem conectat la reţea o reprezintă fabricaţia modulelor fotoelectrice din componenţa acestuia. Aceste costuri au cunoscut reduceri importante pe parcursul ultimilor ani şi este de aşteptat ca această tendinţă să continue.

În consecinţă, acest tip de sistem devine din ce în ce mai abordabil:

•  În unele regiuni urbane cu climat cald, costul kWh de electricitate produsă de sistemele fotoelectrice conectate la reţea, este comparabil cu cel produs prin alte metode "clasice".

•  În regiunile cu radiaţie solară redusă, acest tip de sistem este mai puţin interesant.

Există un cert potenţial al pieţei de sisteme rezidenţiale fotoelectrice conectate la reţea, dar trebuie ca preţul lor să mai scadă, pentru a putea deveni competitive economic cu distribuţia "clasică" de energie, relativ ieftină şi disponibilă.

Figura 3: Sistem fotoelectric conectat la reţea.