Helio electricitatea a apărut în 1930, odată cu dezvoltarea celulei cu oxid de cupru şi apoi a celei cu seleniu. Abia în 1954 însă, odată cu realizarea în laboratoarele companiei Bell Telephone a primelor celule fotoelectrice cu siliciu, se întrevede posibilitatea obţinerii de energie electrică. Foarte rapid utilizate pentru alimentarea vehiculelor spaţiale, dezvoltarea şi progresele rapide au fost determinate de programele spaţiale.
Pe parcursul anilor 1980, tehnologia fotoelectrică terestră a progresat cu regularitate, prin punerea în funcţiune a mai multor centrale de câţiva megawaţi şi prin foarte familiarele produse cu consum redus, cum ar fi ceasuri, calculatoare de buzunar, balize radio şi meteo, pompe şi frigidere solare. Au contribuit şi evenimente cum ar fi cursele de vehicule solare, care oferă imaginea înaltei tehnologii ecologice a viitorului.
Evoluţia tehnologiei şi a pieţei de produse fotoelectrice este în general pozitivă. Ameliorarea metodelor de fabricaţie, ca şi creşterea volumului de producţie, au condus la reducerea costurilor. Producţia mondială de module fotoelectrice a crescut de la 5 MW-vârf (MWv) în 1982 la 60 MWv în 1992.
În prezent, 90% din producţia mondială de module se realizează în Japonia, Statele Unite şi Europa, în special de mari companii ca Siemens, Sanyo, Kyocera, Solarex şi BP Solar, care deţin 50% din piaţa mondială. Restul de 10% al producţiei mondiale este realizat în Brazilia, India şi China, care sunt principalii producători de module fotoelectrice din ţările în curs de dezvoltare.
